A fost… odată ca niciodată un tărâm cu dealuri și munți de basm, poieni bogate și animale sălbatice, unde zilele omului aveau un trai tihnit… și acest tărâm există și azi. De foarte mult timp îmi doream să ajung în zona Ardealului. Auzisem de un loc fain din județul Alba, lângă Colțești și Rimetea – Rachiș Wild Ranch -, cu peisaje de poveste și oameni cu dorința de a transmite mai departe meșteșugurile străvechi ale străbunilor. Cu un om drag alături și chef de drum, am pornit din București spre Rachiș trecând prin Alba Iulia, un oraș istoric, primitor și foarte curat.
Despre Rachiș Wild Ranch știam de prin primăvară, când proprietarul căuta (și încă caută) oameni destoinici care să îndrăgească locul și să-și dorească să ajute cu administrarea și întreținerea acestui domeniu, eventual un cuplu care să facă aici un loc primitor și deschis oaspeților. Se oferă salariu, locuință proprie, contract de muncă și un mediu plăcut, oferta fiind adresată chiar și celor ce vor să lase nebunia orașului pentru un trai la țară, făcând downshifting.
Rachiș Wild Ranch este alcătuită din mai multe case răsfirate pe dealul Moșiei, care a luat naștere la dorința lui Iulian de a restaura casele bunicilor și străbunicilor lui, alături de alte câteva, și de a oferi un sat în miniatură cu tot ce înseamnă îndeletniciri locale tipice celor ce vor să cunoască viața din aceste locuri pitorești. Visul lui frumos s-a adeverit cu multă muncă și pasiune, doar că pentru a administra asemenea domeniu, e nevoie de un om, ba chiar de mai mulți. De aceea, Iulian caută colaboratori, parteneri sau colegi gospodari, iubitori de animale, agricultori, legumicultori, apicultori care să dorească un parteneriat pe termen lung și să aibă valori de viață asemănătoare.
Revenind la itinerarul spre Rachiș, din drumul național am ținut spre Lopadea Veche, apoi pe poteca bună, dar fără asfalt, care traversează râul în 3 locuri și are niște peisaje superbe. Am fost întâmpinați cu binețe și drag în cătun de Daniela, meșteșugară în ale lemnului și cunoscătoare de multe alte lucruri. Tot din comitetul de primire au făcut parte câinii Frunza, Tigriș și mezinul Cezar, sufletul petrecerii; ei sunt cei care apără Moșia de orice animale sălbatice, fie lupi, urși, râși, cerbi șamd. Alături de cai am descoperit cu surprindere și plăcere, numeroase animale: capre, porci (o specie simpatică, urmași de-ai mistreților cu porcii domestici), găini și cocoși, ba chiar bivoli și iepuri. De familia de bivoli românești care pasc liniștit pe pășunea din apropierea caselor proprietarii-s tare mândri. Caii trebuie că sunt și ei tare fericiți în acest loc – au pajiște nesfârșită la dispoziție, fiind atât exemplare din rasa semigreu românesc care ajută la muncile din gospodărie cărând diverse lucruri, cât și cal de sport românesc, scos la plimbări călare. În privința cailor, se caută o persoană care să îi antreneze sau care să facă, de exemplu, hipoterapie.
Vremea a fost capricioasă, a burnițat și ne-a plouat puțin, dar ne-a oferit și câteva ferestre de soare tomnatic numai bun. Despre căsuța unde am poposit pot să spun că e parte din poveste, cu bucătărie ca pe vremuri, pat din lemn, sobe cu lemne și pridvor.
Sprijinită pe dealul dinspre pădure se află bisericuța păstrată cu grijă la care pictura interioară este aproape terminată. Ce m-a impresionat nespus a fost clădirea saunei și a sălii de sport, un adevărat templu din lemn, cu mândre coloane din trunchiuri de stejar ce străjuiesc intrarea.
Din peisaj nu lipsește heleșteul, inclusiv cu ponton decorat cu două scaune faine și măsuță croite de meștera Daniela. Cât de curând, ciubărul adăpostit lângă viitoarea sală de fitness și saună va oferi prilejul perfect pentru relaxare și bălăceală.
Una din tradițiile locale este „vânătoarea racilor” (legenda spune că de aici vine și numele Rachiș) din malurile râului ce curge liniștit prin cătun. Că tot am amintit de numele satului, se pare că în acest loc s-a stabilit odinioară garda loială lui Mihai Viteazul, care a fost ucis în apropiere. De la aceștia vine probabil dârzenia și puterea de a trăi departe de alți oameni a străbunicilor și bunicilor lui Iulian, care s-au luptat ca pământul lor să nu devină parte din cooperativă pe timpul comunismului, rămânând fideli traiului simplu – ceea ce cultivau și creșteau consumau și eventual, se duceau la târg peste munții plini de urși și lupi să vândă surplusul.
Din discuția cu gazdele am înțeles că locul va fi să fie un minisat, care să conserve specificul locului, meșteșugurile și tradițiile oferind oamenilor curioși de istoria traiului de odinioară o cale prin care să o afle. Casele – unele din piatră, altele din lemn și piatră – au fost recondiționate, iar atelierele meșteșugărești vor învăța pe curioși despre arta forjei, sculptarea lemnului ori natura din jur. Sunt bineveniți meșteșugarii care își doresc să se bucure de traiul la fermă și să ofere ceva înapoi locului: fierari, tâmplari, sticlari, olari, pictori, sculptori în lemn sau în piatră, meșteșugărese în arta țesutului, a torsului sau împletiturilor din lână, pânză ori cânepă.
Drumul și munții din jurul Moșiei sunt ideale pentru itinerarii cu bicicleta, drumeții sau pur și simplu, relaxare. E aproape imposibil să nu vezi căprioare în zonă.
Momentan, Rachiș Wild Ranch primește călători ce sunt prieteni ai naturii, iubitori de liniște și de bun simț, nefiind încă deschis circuitului turistic. Locul este unul special, copiii și nu numai ei, pot învăța multe despre animale, natură, meșteșuguri, iar cercetașii pot lua oricând legătura cu proprietarul și gazda pentru organizarea de acțiuni, bineînțeles cu toate măsurile ce se impun în această perioadă dificilă prin care trecem. Mai multe detalii se găsesc pe pagina de Facebook Rachis Wild Ranch, iar pentru informații despre locurile de muncă, relațiile pot fi obținute la telefon 0731 328 817 (Iulian).
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea.